Faceți căutări pe acest blog

vineri, 19 octombrie 2012

Bolnav de așteptare





sugrumam ceasul
cu privirea
nu știam în care mileniu
să te aștept

când au spus
în cele din urmă
că timpul se va sfârși
am răsuflat ușurat
am luat o gură de apă
am stins țigara
și am început să respir
rar
ca și când nu ar mai fi avut importanță
când voi expira

ceva tot ticăia în mine
imens
umplut de așteptări
aș fi vrut
să te văd
să fiu
să-ți ating brațul
să scot un sunet alb
să-ți mușc ușor părul

apoi visele se răsturnau
ca și cum ar fi fost turnate
cu betoniera
doar că refuzau solidificarea
dimpotrivă
parcă se încăpățânau să prindă
forme efemere
le plăcea evaporarea
se strecurau printre degete
printre rafale de vânt
printre picuri de ploaie
și smocuri de gând

ș-atunci?

ce s-ar fi întâmplat
dacă nu Penelopa
ci Ulise ar fi așteptat
tăcând
ascuțindu-și sabia
ca iarăși
să o curețe
de sânge
noapte de noapte
ca și cum războiul lui
ar fi fost veșnic?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu