Faceți căutări pe acest blog

joi, 20 decembrie 2012

Adormirea oaselor


adormim degrabă
în sunetele îmbrățisărilor
oaselor
somnul lor ne cuprinde
cu o fascinație de mineral

scântei
umbre fantomatice
urnesc
visele din măduvă spre sânge

un fel de legănare
un cutremur
deschide pământul
cădem
în magma fierbinte
ce ne-a născut prin mituri
civilizații întregi

noi știm
să le compunem
din gând
căci ochii
au părăsit demult
corpul
patul
camera

în urma lor
a rămas doar schița
schelete
ce se îmbrățișează
peste timp
într-o lume
unde cerul
e piatră


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu