Faceți căutări pe acest blog

joi, 24 ianuarie 2013

În fiecare seară





în fiecare seară
când mor
sufletul îmi coboară
într-o pană de gâscă
visele mele
sunt ale păsării
mă leagăn pe gânduri
de gâscă
am gâtul lung
și ciocul ascuțit

în fiecare seară
când dorm
parfumul spatelui tău
e lubric
spălăm rufe
pe malul unui râu
și nu se știe
care din noi e piatra
și care e săpunul
apa ne umflă visele
planete albastre
se nasc
când ne privim ochii
spălăciți de pleoape

în fiecare seară
când bem
ne strângem într-un colț
mă privești
de parcă
somnul și moartea
sunt penele
unei gâște bete
ce-și vânde poemele
pe un cinzeci de votcă




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu