Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Lupta omului cu imaginarul




nu mai umblăm desculți
picioarele noastre
au deprins obiceiul
de a se adânci
în pământ
poate e teama de moarte
poate e cea de mormânt

nici crucile nu ni le mai purtăm
golgotele noastre s-au aplatizat
drumurile drepte
pe verticală
le mai fac doar alpiniștii utilitari
ei pășesc pe sticlă și oțel
cu pantofi de gumă
oamenii la costum
fac salturi elastice
între mese și vise

tot ceea ce e de terminat
nu se termină niciodată
odihna e cuvântul scos
la umbra lenei
spargem timpul și gătim țăgările
casa de vacanță
mașina sport
tonele de provizii
frigiderul enorm
sunt lucrurile
ce le tragem din imaginar
înspre noi
cu funii legate stupid
în jurul gâtului

la sfârșitul vieții
ne bucurăm
că urmașii noștri
trag de aceleași frângii
sunt înlănțuiți
pe aceleași pârghii
ca să poată muri
știind că imaginarului
nu-i va mai rămâne
decât să devină
cu totul și cu totul
real 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu