Faceți căutări pe acest blog

marți, 26 februarie 2013

Poeții visează







poeții visează
când se pun în genunchi
și-și prind turul pantalonilor cu mâinile
poeții visează
când urlă de o durere
izvorâtă din condițiile precare
ale omului
nechemat la viață
poeții visează
de aceea muzele le pun comprese cu apă rece
pe frunte
zeițe le mângâie cu sâni cosmici
corpurile lor fragile
zdrobite de gând
de ploaie
poeții visează
oamenii sunt pentru ei prea mult
prea-duși cu mintea în trup
simple mecanisme
binecuvântate
de corpuri divine
poeții visează
își duc moartea pe două picioare
o răsucesc între degete
o strâng la piept
ca pe un bun prieten
poeții visează
la capătul vieții
un tunel oranj
ce se deschide
ca o tavernă
ca o sticlă de vin roșu
poeții îl visează
pe Dumnezeu
noaptea
înveșmântat în poezie


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu