Faceți căutări pe acest blog

luni, 25 martie 2013

Adormirea maselor




scoate piatra din râul ăsta
lauda somnului o scoți
din brațele rupte
ale copiilor pe scări

astăzi ne umblă ochiul
pe sub priviri duse
ale vecinei de bloc
ne sunt picioarele umbre
discrete
schițele mersului
pe sârmă

adormire
somnul ne duce spre locul cald
al picioarelor încrucișate
dorm pentru că visul
e starea de a fi a lumii
tragem cu săgeți
spre ținte
cețoase
construite cu măiestrie
de un moș Ene
cu rădăcini politice

înghit toate pastilele
le sfarm între dinți
cu măselele lui anthony hopkins
un gust amar
e spălat de acidul
unei guri de coca cola
mănânc numai fast food
chipsuri râncezite
de nemișcarea mea
de împietrirea
în fața unui ecran

consum
pentru că nu sunt în stare
să produc
nici măcar chibritul
cu care îmi aprind ultima țigară

plămânul se supără
și tace
inima se face mică
ca flacara unei lumânări
ce abia pâlpâie

fac toate acestea zi de zi

din când în când
deschid geamul
trag draperiile
inspir pe nări aerul rece
scântei de lumină
zâmbesc
fiecare celulă pare să vibreze
să se reașeze
dintr-o dată e o altă ordine
în lume
apar copaci
funze
iarbă
vânt
aud greieri
și pescăruși
adulmec briza unei mări
îndepărtate

de sub plăpumi
mă cheamă o lumină stranie
ce se învecinează
cu dorul unui acasă
pierdut
în ființa noroasă
a ochilor

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu