Faceți căutări pe acest blog

marți, 23 aprilie 2013

Unei femei


strigăm pe buze timpurile
ce ne despart
de o iubire sau alta
ca și cum fiecare
ar fi doar haina
unei nevoite îmbrăcări

urlăm clipele de singurătate
din toate mădularele
că ne-am urât de noi înșine
și știm prea bine
că ne plouă frunțile
cu gândurile
îmbrățișării

aștept să construiesc femeia
de la tălpi și glezne
cu toată făptura spre cer
o salcie un bonsai
un cais înflorit
cu amprenta sărutului
în sânge


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu