Faceți căutări pe acest blog

duminică, 30 iunie 2013

Când ți-e frică de iubire



când ți-e frică de iubire
cuvintele stau
bine așezate în
coardele vocale
își văd de treabă
mai beau câte un ceai
mișcările se prind
ca niște firicele
de mâini
de spate
de picioare

când ți-e frică de iubire
privești cu coada ochiului
te închini spre ferestre
aluneci în gânduri
raționale

când ți-e frică de iubire
te prefaci că ți-e bine
că razele timide ale soarelui
te-au prins și pe tine
că stropii din noapte
se vor evapora
în dimineață

când ți-e frică de iubire
scrii poeme de dragoste
tragând în plămân
lichidul dulce
prefăcut în abur
de o țigară electronică

când ți-e frică de iubire
adormi îmbrăcat
luând în brațe
perna ultimelor tale
gânduri
atunci parcă te-ai cufunda
într-un somn dulce
pe la colțurile viselor
se brodează
ceva ce seamănă a suflet
ce te atinge
cu buze
îți vorbește cu șoapte
se transformă
în femeia ce ți-a fost mereu
alături
chiar și atunci când mușcai
din merele
mireselor
iubitelor
copilelor
muzelor
zeițelor

când ți-e frică de iubire
te trezești orb
mut surd paralizat
ți se pare ciudat
cum ceva din tine
să existe atât de mult
în afara ta
încât trăiește
aceeași frică

cu tine 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu