Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 20 iulie 2013

toată dragostea aceea




umbrele sunt morți neîngropați
iar trecutul
un cadavru pe care-l cărăm
pe sănii
cu câini husky
pe cea mai întinsă gheață
căutăm pământ și lemn
ca să facem cruce
și mormânt

nu e de mirare
că avem în noi cimitire
deschise
gropi comune
răni adânci
sânge

nu e de mirare
că atunci când privim înăuntru
suntem grei
asistăm la propriul nostru priveghi
fără lumânare
fără cântec

și toată dragostea aceea
topește ghețarii
ne descoperă pământurile
de sub viață
-un fel de hades interior-

soarele e undeva în asfințit
suntem groparii propriului trecut
săpăm și îngropăm întotdeauna
dar nu uităm
sperăm că pe mormintele acestea
vor răsădi flori
sunetul lor va fi o amintire ușoară
dragostea va schimba mâinile noastre
în ceruri
ce se apleacă întruna spre pământ



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu