Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 24 august 2013

Cu brațele lipite de moarte

cu brațele lipite de moarte
sorb prima cafea a dimineții
storc cu buzele
nicotina din țigări ieftine
răsfoiesc paginile
ziarului de ieri
nu văd cuvinte
nici imagini
nici titluri pompoase
ieri nu s-a întâmplat nimic
mâine va fi la fel
voi răsfoi aceleași
pagini goale
literele vor dispărea
nu voi mai ști să citesc
să privesc măcar
dinspre geam simt
un alb imaculat
ce-mi invadează
spațiul vizual
culorile sunt vânate
una după alta
cu săgeți de lumină
până și sângele lor se șterge
ca apa ce spălăcește
cerneala

cafeaua se pierde în alb
din neagră
devine una cu porțelanul
mâinile se unesc cu orbirea
și parcă
în această dimineață
nici eu nu mă mai simt
cum obișnuiam
cu brațele lipite de moarte
sorb toată lumina
și tot întunericul
într-o singură gură
de cafea
din mâinile singurei vieți
ce mi-a fost dată
pe pământ


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu