Faceți căutări pe acest blog

luni, 14 octombrie 2013

Ne mor copiii-n suflet




ne mor copiii-n suflet
cu gleznele zdrobite
de forcepși și nori

mamă, spune-mi
cum să-mbătrânesc
cum să trag pe mine
trupul acesta

mă soarbe o sete
de aer
de viață
de brațe și lapte

sânul e prima realitate
cunoscută

când mă strigă pe nume
mă desprinde
din lutul nears și rece
al lumii

mamă, nu mă scoate
încă necopt din tine
nu-mi rupe corpul
ce din iubire
l-am contruit
cu atâta migală

mai bine strînge-mă
la suflet
și hrănește-mă cu laptele
ce-n moleculele lui
aprinde-n mine aceleași scântei
ce-au ridicat
odată
pe Adam



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu